Rochii dupa care tanjesc

Nu stiu cine a creat aceste rochii, le-am primit pe mail. Ideea e ca imi plac la nebunie.Iar unele desi sunt albastre ar fi mers si pentru rochia mea de mireasa. Jur ca daca as fi gasit asa ceva mi-as fi luat fara sa stau pe ganduri. Si ar fi mers si un voal bleu. Nici nu vreau sa ma gandesc cat costa asa ceva.

Dan, am gasit ceva ce nu am

.si daca nu am, imi trebuie neaparat.

Acesta este primul model de Swatch, produs in 1983. Ce naspa arata!
Insa am gasit un ceas care imi place tare mult si ma gandesc ca ai putea face si tu un gest umanitar pentru o fata care se afla in suferinta. Te rog nu ma lasa sa sufar. Te las chiar sa mi-l cumperi de la Paris, jur ca nu ma supar. Face parte din colectia primavara-vara 2007, Shades of Pleasure (Originals/Lady), pozitia 21, pret aproximativ 50 de euro. O nimica toata!

Despre Pasti in toata lumea

Anul acesta Pastele ortodox va fi sarbatorit in acelasi timp cu cel catolic. Tot in aceasta perioada, incepand cu data de 2 aprilie si evreii sarbatoresc Pastele (Passover sau Pesach). Semnificatia sarbatorii crestine este, fara nici un dubiu, cunoscuta de toti. Ea inseamna ca mergem la Bucium. Glumesc! Evident. In schimb vreau sa demontez un mit. Care este semnificatia adevarata a pastelui evreiesc. Asta, mai ales pentru ca oamenii nu vor sa se atinga de pasca evreiasca pe care o considera ca fiind trupul si sangele lui Isus. Passover-ul comemoreaza exodul din Egipt, deci cu foarte mult timp inainte de Isus. Asa cum este descrisa in Cartea Exodului, pastele semnifica nasterea copiilor lui Israel, care au devenit natiunea evreiasca. Reprezinta dezrobirea de sub Faraon si faptul ca evreii au ales sa-l urmeze pe Dumnezeu. Aici vorbim de Dumnezeul si al nostru si al lor. Sarbatoarea dureaza 7 zile, timp in care nu se lucreaza. Marfa, nu? Cu aceasta ocazie se mananca pasca evreiasca (matzos), adica un aluat din faina si apa, copt printr-un procedeu mai deosebit. Eu am acasa, asa ca daca vreti puteti sa incercati. Pasca arata ca in imaginea alaturata si e foarte buna cu unt, branza sau humus. Cum va place...Asadar, Paste Fericit si Happy Passover pentru toata lumea. Inca ceva, evreii sunt acum in anul 5767. Star Trek......

Moda noastra cea de toate zilele

Mereu m-am intrebat cum face un om normal sa isi gaseasca un stilist. Ma refer aici la acele persoane cu dare de mana dar care nu au parte de consiliere in domeniul modei, al stilului, etc. Astazi rasfoind niste reviste am descoperit o reclama : "Consiliere de stil vestimentar. Analiza de culoare. Evaluarea garderobei. Programeaza-ti o intalnire la....". Am intrat imediat pe net si am descoperit o firma (in spatele careia se afla o femeie) care iti ofera toate lucrurile de mai sus. Mi se pare o chestie laudabila dar oarecum subiectiva. Am citit pe site ce inseamna toate serviciile oferite de aceasta firma. Interesant! De aceea, macar din curiozitate, la fel cum am facut si eu, aruncati o privire. Mi-a placut ca puteai cere consiliere si pentru ziua nuntii sau doar daca esti domnisoara de onoare. De altfel, o mare parte dintre texte se refereau la ce stil trebuie sa adopti la birou, in functie de cum arati si in functie de cum iti place sa te imbraci. Insa toate aceste lucruri le poti afla numai in urma stabilirii unei intalniri cu cei de la firma. Aaa, si pot face si un ghid personalizat pentru shopping iar in cazul in care nu te descurci, sau esti nesigura, vin cu tine la cumparaturi. Mie mi s-a parut fain! (imagematters.ro)

Pantofii de dans

Azi ma duc sa imi iau pantofii pentru nunta. Sunt gata! Sunt marca Sepala, by Mihaela Glavan, ( sepala.ro) si sunt numarul 34, 5. Noroc cu Dan, ca macar el traieste pe picior mare. M-am hotarat sa nu-i arat lui Dan pantofii pentru ca una dintre cele trei culori ale rochiei se regaseste in pantofi, sub forma unei funde. Sper sa-mi vina, sper sa aiba toc de 8 cm si sper sa-mi fie pe plac. Si pentru ca azi intru in posesia unei perechi de pantofi noi, am facut si aranjamentele pentru lectiile de vals. Azi, dupa ce ajung la mama, imi pun pantofii si mai incerc o data rochia de mireasa. Caut tot felul de motive ca sa o mai pun pe mine. Banuiesc ca fetele ma inteleg. :)

Despre gestionarea spatiului

Este stabilit! Paris scrie pe noi, pe bagajul lui ingrijit si pe cele 236 de valize mari si 74 mici pe care le voi cara dupa mine. In ultimul timp, Dan este ingrijorat. Nu trece zi fara sa-mi mai cumpar ceva, o bluzita, un pantofior, o gentuta, o bluzita, un fard, o bluzita...Si daca nu mi le cumpar eu, mi le cumpara mama. O bluzita, un pantofior, o gentuta, o bluzita, un fard, o bluzita...ca o singura fata are! Iar el, nu se mai oboseste sa comenteze, sa-mi explice ca nu mai avem unde sa le punem, ca exagerez, ca am atatea ca nici eu nu mai stiu de ele. Nu! Pur si simplu isi ia figura lui dezaprobatoare si ma intreaba fara vlaga: IAR? Insa, de curand ingrijorarea lui a crescut. Pentru ca si-a dat seama ca plecam 11 zile la Paris si 2 la Viena. Si-a dat seama ca toate achizitiile mele vor veni cu noi. La plimbare. Rand pe rand, dimineata, la pranz si seara. Ceea ce inseamna fara sa repetam vreun accesoriu sau hainuta, cel putin 50 de bluze, sa zicem 10 perechi de pantaloni, 10 fuste si pantofi, balerini sau adidasi asortati pentru orice tinuta, inclusiv una neprevazuta. Unde mai pui ca imi trebuie neaparat ceva mai gros, ca daca ploua, eu ce fac? Imi trebuie lenjerie multa si sexy, ca doar e luna de miere. El ar zice totusi ca de asta nu am nevoie, dar crede-ma, am!!! Portfardul va ocupa un loc de cinste, intr-o valizuta numai a lui, alaturi de peria rotativa, clame de par, accesorii, etc. In acest moment, Dan e palid. Dar, el nu se gandeste la un lucru: ce de shopping o sa fac eu in Paris!!! Cate o bluzita, un pantofior, o gentuta, o bluzita, un fard, o bluzita...ca doar sunt la Paris, nu? Si Dan m-a intrebat: unde o sa punem atatea bagaje? Iar mama, pe faza, a raspuns, in portbagaj si pe bancheta din spate a masinii, ca doar nu sta nimeni acolo. Si, Dane, degeaba spui ca nu se poate pune portbagaj din ala suspendat pe masina, ca m-am interesat eu si SE POATE!

E-mailul pacatelor noastre

A venit timpul (inca o data, pentru ca am observat ca nimeni nu a raspuns cererii mele de a completa lista de cumparaturi) sa ne gandim la plecarea la Bucium. Eu una abia astept, desi poate nu vom putea fi atat de veseli pe cat ne-am fi dorit. Dar vom fi impreuna si asta e tot ce conteaza. Poza este o aluzie pentru baieti, pentru ca eu vreau sa beau Jack, nu-l mai ascultati pe Dan ca el nu vrea Jack, ca nu-i place. Dar va rog sa cumparati si pentru mine o sticluta. Am cautat o poza pe net cu satul Bucium si mare mi-a fost mirarea cand am observat un site (bucium.ro). Am intrat din curiozitate si era siteul manastirii Bucium, in constructie, e adevarat. Poti trimite chiar si e-mail la adresa manastire@bucium.ro. Chestia asta m-a facut sa rad in hohote. As scrie si eu un acatist si il trimit on line, sau macar as incerca sa ma spovedesc si impartasesc prin e-mail. Interesant, nu? As scrie: parinte, am pacatuit. As primi imediat un reply: cum fata mea? Pai sa vedem: nu pot sa spun ca n-am preacurvit, ca am cam.....ca maritata nu-s inca. Am vorbit urat, am avut ganduri rele, am furat (da' asta mai demult, un pachet de guma Orbit, ca nu puteam sa stau la Carrefour, la o coada imensa...), hmm, ce am mai facut? N-am tinut post, si intr-un weekend am uitat sa ma spal pe dinti. As da "send" si as astepta iertarea pacatelor. Probabil raspunsul ar fi ceva de genul: fata mea, nu-i bai, scrie tu de 5 ori in word "Tatal nostru" si trimite-mi sa vad. Sunt o pacatoasa pentru ca acum am scris toate aceste lucruri, recunosc, iar greseala asumata este pe jumatate corectata. Apoi, nu pot sa inchei decat prin a va recomanda sa intrati pe cerseste.ro, un site extrem de interesant, unde literalmente poti cere ce vrei tu si daca ai noroc ti se va da. Sa pastem fericiti impreuna saptamana viitoare!

Primavara

Sa trecem la lucruri mai frumoase si mai vesele. De aceea va pun o intrebare. Ce inseamna pentru voi primavara? Nu trebuie sa-mi raspundeti mie ci sa va dati voua raspunsul. Pentru mine este vremea cand totul se face verde iar parfumurile imi iau cu asalt narile. Imi place la nebunie sa vad cum cresc frunzele si ma bucur de fiecare data cand constat o modificare. Ador sa ma uit la panselute, sa-mi cumpar frezii si sa ma las coplesita de ciripitul pasarilor de abia trezite. Sunt ciufulite si grabite, guralive si dragastoase. Imi place sa vad cum Enya amusineaza de zor, innebunita de noile miresme. Cauta veverite dar se multumeste, in lipsa lor, sa fugareasca furnici, gaze si alte lighioane. Primavara inseamna apropierea verii, adica a vacantei. Iar asteptarea este mai dulce daca timpul este frumos. Desi nu mai am timp ca inainte, mai incerc sa-l iau pe Dan de mana si sa mergem in parc. Imi place cand deschid ochii de dimineata si vad soarele. Zambesc si totul se schimba intr-o secunda. Gandul imi zboara invariabil spre Pasti. Intr-un fel, totul se invarte in jurul tradarii dar partea cea mai importanta, este iertarea si impacarea cu sine. Nu trebuie sa intram in semnificatii biblice, pentru ca ma depasesc, dar ar trebui sa luam aminte la invatamintele unei povesti. Primavara ar trebui sa fie pentru noi toti un nou inceput sau macar un moment de reevaluare a propriilor realizari si esecuri. Este momentul schimbarilor. Este momentul dorintelor. Succes!

Despre viata

Inferior, pentru că e tînăr. Rău, pentru că e tînăr.
Senzual, pentru că e tînăr. Trupesc, pentru că e tînăr.
Distructiv, pentru că e tînăr. Şi în această tinereţe - demn de dispreţ.
(Witold Gombrowicz, "Pornografie")

Witold Gombrowicz a fost un scriitor polonez. (1904-1969)

Dupa racoreala

Mi-am revenit, nu mai sunt suparata! Insa m-a pocnit un somn, de nu ma vad. Afara ploua si daca as putea, m-as culca in acest moment. Am intrat pe siteul Disneyland si m-am si imaginat deja acolo. Abias astept sa fac oficial cunostiinta cu Bugs, Donald, Mikey & Co. Si pentru ca tot suntem la ora de copilarii am sa va spun ce a facut Dan aseara, in mod surprinzator. Am intrat in dormitor, am dat drumul la calculator si mi-a zis "Blog me!". Era curios sa vada ce am mai scris. Mi-a spus ca ii place mult ideea mea si ca ii place ce scriu. Si astazi mi-a zis ca nu poate intra de la birou, pe blog dar cum ajungem acasa....primul lucru va citi. Maine ne vedem cu nasii si cu fata care ne va aranja restaurantul. Dar, mai de dimineata mergem cu Enya la tuns. Abia am reusit sa-i fac programare la coafor, pentru ca era super plin. Sa fie si ea frumoasa de Pasti! Sper insa sa nu semene prea tare cu un miel...hihihi.

Racorire

Azi nu sunt in apele mele, dar sper sa nu ma tina mult. Presimt ca o migrena vrea sa-mi vina iar de hac. Lista pe care am facut-o la "Detest" e mult mai lunga in realitate. Nu suport invidia altora. Recunosc ca si mie mi s-a intamplat sa fiu invidioasa, iar cel nevinovat sa arunce primul cu piatra. Insa, nu poti lasa aceasta stare sa te domine. Trebuie sa iei atitudine, sa invingi impulsurile bolnave, sa privesti spre ce va fi, nu inapoi. Eu, in aceste situatii neplacute, imi reevaluez scara de valori. Valori personale. Dan spune ca nu a mai vazut o persoana care sa aiba atat de multe principii ca mine. Principii pe care le respect, indiferent de ce se intampla, indiferent de miza din joc. Principiile mele nu inseamna neaparat prejudecati. Dar m-au ajutat sa imi indeplinesc toate aspiratiile, toate dorintele, fara sa calc sufletele altora in picioare, fara sa-mi bat joc de altii. Supararea mea va ramane un mister pentru voi, iar textul acesta l-am scris mai mult ca sa ma descarc, nu ca sa va incarc pe voi cu griji. Nu suport invidia altora iar supararea mea este de dimineata cand au fost aruncate niste vorbe neadevarate. Despre mine. Despre tot ce e legat de mine. Situatia s-a lamurit, in final. Cel putin eu asa sper. Oricum valorile mele au fost reapreciate. Pozitiv pentru mine, mi-am facut ordine in sertare si am aruncat ce nu aveam nevoie. Insa imi dau seama ca exista momente in care totul nu este chiar atat de simplu. Deja ma simt mai bine. Pana diseara voi putea fi gata pentru orice distractie imi vor propune prietenii mei. Sau pentru somn.

De ziua mea, in Paris?

Am mai rezolvat inca o problema. Am zis ca nu e corect ca numai fetele sa aiba parte de surprize asa ca m-am gandit sa-i fac una si lui Dan. De ziua mea, la Paris??? Te rog sa nu faci nici un program in a doua jumatate a zilei de 3 august, pentru ca am facut eu unul trasnet. Ce sa fie, ce sa fie? Te roade curiozitatea? O sa afli atunci....Mi-am dat seama ca alaturi de mine nu te vei plictisi foarte repede. Dar e posibil sa ajungem la faliment. Oricum ar fi, important este ca suntem impreuna la bine si la rau. Cate lucruri poti rezolva cu doar cateva telefoane si vreo doua mailuri...Stiu ca ma vei chestiona despre ce vreau sa fac. Iti pot spune doar ca toate lucrurile sunt deja aranjate pana la ultimul detaliu. Astept sa vad ce cadou imi dai...mai ales ca trebuie sa fie ceva special, avand in vedere ca e prima mea zi de nastere de cand m-am maritat. Abia astept sa vina ziua mea!

O surpriza pentru prietenele mele

In spiritul textului de mai jos, m-am gandit ca este cazul sa fac un anunt. Cand mergeam pe la alte nunti, imi placea la nebunie sa ma bag la prinsul buchetului. Nu pentru semnificatie in sine (caci daca ar fi sa judecam dupa numarul mare de buchete prinse trebuia sa fi fost maritata de 20 de ori) ci pentru ca imi placea la nebunie sa le vad pe celelalte domnisoare ofticate ca nu sunt ele beneficiarele biletului de siguranta care garanteaza maritisul. Ma mai amuza si fata pe care o facea Dan cand ma vedea cu buchetul. Un soi de mandrie de genul "ba, fraierilor, iubita mea e mai descurcareata si mai iute decat a voastra", combinata cu "frate, am incurcat-o! daca mai prinde asta multe buchete, nu mai am loc de intors". Acum, sincer, ma indoiesc ca faptul ca eu am prins toate buchetele, l-a facut sa ma ia de nevasta, dar despre asta vom discuta altadata. Si m-am gandit sa va fac o surpriza. Fetelor va astept la buchet si va garantez ca nu veti fi dezamagite pentru ca am pus la cale o nebunie. Cu toate acestea tin sa mai mentionez ca nu voi respecta traditia. Nu imi voi scoate voalul si nici nu il voi face cadou, pentru ca am alte planuri cu el. Nu va suparati pe mine. Iar daca o sa va suparati o sa va treaca dupa ce o sa vedeti surpriza mea.

Emotii de primavara

Cand ma gandesc la 28 iulie ma furnica in tot corpul. In plus, deja imi miroase a Paris. Ma cunoasteti bine si v-ati dat seama deja ca programul pentru 27 si 28 iulie este deja stabilit, dactilografia, batut in cuie si pus deasupra patului. Ana l-a invatat si ea. Sambata ne intalnim cu o alta Ana (de la un timp, au intrat in viata mea o sumedenie de Ane) care ne va ajuta sa ne organizam la restaurant. Casa Heimerl (al carui nume nu il pot pronunta fara sa mi se incurce limba) mi-a intrat in suflet datorita Denisei. O femeie care mi-a schimbat perceptia asupra oamenilor care se ocupa de acest domeni vast al lumii culinare si de organizare de evenimente. Ii spuneam lui Dan, ca nu am mai intalnit un astfel de om. Este un om dedicat, care face o pasiune din meseria ei, are idei care ating sofisticatul fara a fi kith. O persoana delicata careia nu ii dai varsta pe care o are. M-a impresiont pentru ca a facut gesturi la care nu ma asteptam. Nu de la ea, ci de la oameni in general. Am cautat restaurante multe, pana sa ajungem la ea. Si mi s-a intamplat exact ca si cu rochia de mireasa. In momentul in care am vazut restaurantul nu mi-a mai trebuit altceva. Vom merge sambata, dupa cum spuneam, sa vedem cum putem aranja sala pentru nunta. Imi doresc flori multe, lumina, romantism, un strop de extravaganta. In final, imi doresc ca lumea sa spuna sincer "wow, nu am mai vazut asa o nunta, in viata mea!". As vrea sa ramana cu o amintire vie si cu ideea ca intr-adevar a fost ceva deosebit.

Ce-mi doresc eu mie.....

Nu trece o zi fara sa se discute in birou despre copii, mame, mame in devenire. Asta pentru ca sunt multe femei in redactie. Fiecare isi da cu parerea, povesteste despre cum isi creste copilul/copii. Ce tratamente, ce meniuri, ce jucarii, si alte "ce-uri"...Apoi, invariabil toata lumea se uita la mine cu ingaduinta si cu o usoara urma de compatimire. Toate stiu ca vreau gemeni. Imi doresc asta din tot sufletul si pentru multi sunt caraghioasa. "Unde o sa poti duce tu sarcina cu gemeni?", "Stii cat de greu este cu gemeni?" Noroc cu Dan, care si el ar vrea gemeni, dar cu o conditie. Sa nu fie doua fete. "Cum sa ma descurc eu cu trei femei in casa? Mai bine pune pe lista un baiat si o fata!" Pentru mine nu conteaza, gemeni sa fie. Iar cei doi din imagine, arata de parca ar fi ai mei, cel putin daca ne luam dupa cum sunt imbracati. Aveati vreun dubiu?

Grea alegere

Este dificil sa organizezi o nunta, credeti-ma pe cuvant. Acum avem o alta problema. Din anumite motive (evidente) am ramas fara "nasi mici". Asta e viata, se mai intampla si lucruri pe care nu le doresti. Acum suntem in fata unei dileme. Pe cine sa alegem. Nu de alta, dar daca ar fi dupa noi, i-am pune pe toti, pe rand sa tina lumanarile, pentru ca toti ne sunt dragi. Si asa nu s-ar mai supara nimeni. Avem cateva variante, 3 la numar. Dar cum sa facem? Banuiesc ca stiti despre cine vorbim si tocmai de aceea, alegerea este foarte dificila. Astept si un semn de la nasi, poate au si ei o parere despre chestia asta. Si, la final, tin sa va marturisesc ca la cat va cunosc eu de bine, toata lumea ma va asalta cu intrebari despre cum s-a intamplat de nu mai am nasi mici si nicidecum nu va fi preocupata de rezolvarea problemei mele. :))

Prietenii stiu de ce

ieri cand m-am apucat sa scriu pe blog, ma gandeam: sa vezi ce-or sa mai rada toti de mine. De fapt stiam doua persoane care nu ar fi ras. Ana si cu Didi. Reactiile celorlalti au fost coplesitoare, pentru ca sincer nu ma asteptam ca toata lumea sa ma ia in serios. Dan, a ramas si el impresionat de gestul meu si a tinut in el toate eventualele critici. Cred ca in sinea lui a apreciat mai mult decat a aratat. Nasa noastra, Ana, mi-a trimis urmatorul mesaj: "super tare. inca un lucru frumos venit din partea ta. iar felul in care ai scris si faptul ca si numele meu se afla printre randuri (nu ca nu ma asteptam sa fie asa) m-au facut sa-mi dea lacrimile, nu de tristete ci de fericire ca prietena mea cea mai buna are un suflet pe cat de copilaros pe atat de minunat. pupici". Hm, si cu aceasta caracterizare stau si ma gandesc....sunt buna de maritat sau sa mai astept cativa ani pana mai cresc? Sau poate am gasit raspunsul: de aia ma iubeste Dan, pentru toate motivele de mai sus.

Micile catuse

Ne-am luat verighete. Adica am facut comanda pentru ele. Dureaza. Banuiesc ca dureaza pentru ca vor avea aceleasi puteri ca cel din Stapanul Inelelor. Eu asa sper. Tata zice ca verighetele reprezinta cele mai mici catuse din lume. Hmm. Chestie de interpretare. Avem de asteptat o luna jumatate sa le faca....le e si piticilor din mina de aur greu, am vazut eu in Alba ca Zapada. Si inca o saptamana sa scrie pe ele. Textul la care ma gandisem eu este foarte lung (hahahaha) si am cazut de acord sa se scrie doar Ada/Dan si data. Dar zau ca nu inteleg, daca pot scrie o poveste intreaga pe un bob de orez de ce nu imi pot scrie si mie primul capitol al cartii pe care ma chinuiesc s-o scriu?

Incercam marea cu degetul

Initial ne gandeam la Viena si la Venetia. Am zis ca sunt prea multe litere de "V". Am renuntat la Venetia. Ne mutam la Paris, doar asa vreo 10 zile, de proba. Daca ne place, nu ne mai intoarcem. Am facut deja o lista, e adevarat fictiva, cu ce avem de vizitat. O sa ne suim in turnul Eifel si in varf, sus de tot, vom striga cat de tare ne iubim. Apoi, vom merge la Louvre si vom constata ca viata noastra este la fel de delicata si frumoasa ca orice opera de arta. Vom sta in fata Mona Lisei si ne vom mira ca doi copii de misterul dragostei noastre. Vom sta linistiti de dimineata, la o mica si cocheta terasa de pe Champs Elysees, vom gusta dintr-un croisant si vom sorbi, putin cate putin, dintr-o cafea. A mea neagra, a lui cu putin zahar. Si, plini de dulceata lui din cafea, poate ne vom gandi la copilaria noastra impreuna. Atunci, cu siguranta, ne vom indrepta spre Disney Land. Apoi, o vom lua de la capat cu muzeele si palatele Parisului si ale Frantei, caci, dupa cum ma cunosc, nu voi rezista tentatiei de a mai vedea cel putin jumatate din aceasta tara. Si, in fond, timp avem suficient. Sper sa ma descurc cu franceza mea intrata pe o ureche si iesita pe cealalta. O limba studiata atent din care nu mi-a mai ramas decat o amintire despre Micul Print si Madame Bovary. Banuiesc ca nu au nicio legatura unul cu celalalt (hahahaha). Si, de ce sa mint, mai am o amintire legata de profesoara mea de franceza, pe care am reusit sa o speri cu un soarece viu. Saraca nu mai vroia sa iasa din cancelarie. Totusi, a trecut cu vederea toata tarasenia pentru ca, nu stiu de ce, dar ma placea foarte mult.

Dan

Poza a fost facuta anul trecut in Bulgaria, iar mie imi place foarte mult. Ma caracterizeaza: este plina de culoare, vesela si are ca personaj principal omul pe care eu il iubesc. Plus ca inghetata arata de milioane si este la fel de dulce ca si Dan. Cateodata mi-as dori sa pot sa imi strig fericirea in gura mare. Nu sunt fericita ca ma marit (ma rog, bine, admit, sunt fericita) dar mai fericita sunt ca am gasit pe cineva care sa ma iubeasca la fel de mult pe cat iubesc eu. I-am zis Anei in urma cu ceva timp, ca in momentul asta nu imi doresc nimic altceva, am un sentiment de implinire total. Nu stiu ce ar trebui sa aiba in plus fata de Dan, un alt barbat ca sa-l parasesc si sa nu-l mai iubesc pe viitorul meu sot. Am tot ce imi doresc. :)

De ce si pentru cine?

Initial, m-am gandit ca ideea de a avea un blog este interesanta. Multi prieteni si cunoscuti au asa ceva, este o forma de comunicare la moda. Apoi m-am gandit...pe cine sa intereseze blogul meu? Eu nu am lucruri importante de spus care sa intereseze pe toata lumea. Iar atunci cand am ceva important de zis, o fac in redactie sau ma manifest in alt spatiu decat aici. Nu am chef sa fac comentarii despre aberatiile din presa, nu am chef sa critic pe nimeni, nu am chef sa aud criticile celorlalti, care vor constata ca acest blog nu este de interes pentru ei. Este un blog pentru mine si pentru Dan, pentru prietenii mei de suflet (Ana, Catalin, Cristi, July, Didi, George, Alina, Misu). Imi cer scuze daca cei neamintiti aici se vor simti lasati deoparte. Este un blog care pentru urmatoarele luni va reprezenta un fel de jurnal. Un jurnal al celui mai important eveniment la care voi participa, in acest an. Nu voi scrie despre Patapievici, nu voi purta un papion ca sa ma dau la fel de citita si de inteligenta ca el, nu voi da citate din Kant si nu voi aminti nimic despre ceea ce se asteapta toata lumea de la un blog "la moda". Voi scrie tot ce imi trece prin cap despre experienta mea viitoare, pe care sper sa o duc la capat in 28 iulie.