joi, 19 aprilie 2007

Ia-ti mireasa ziua buna!


Am aflat cateva lucruri interesante pe care vreau sa vi le impartasesc ca sa vedeti ca nu respectam traditia ca la carte. Hai sa incepem cu inelul de logodna. Inainte de anul 1000, prin 860, Papa Nicolae I a dat un decret in legatura cu inelul de logodna. Acesta simboliza respectarea angajamentului luat fata de parintii fetei de a le-o lua de pe cap. Inelul trebuia sa fie musai din aur pentru ca astfel socrii mici sa vada ca fata lor se duce la bine si nu la mai rau. Ceva mai tarziu, prin secolul 15, venetienii, pentru ca nu aveau ce face si pentru ca se plictisisera de privit lagunele, s-au gandit la altceva. Au adaugat inelului clasic din aur, o piatra. Dar nu orice fel de bolovan ci neaparat un diamant. Diamanatul este substanta cea mai dura, cea mai tare din natura, si de aceea simboliza eternitatea relatiei dintre cei doi iubiti. Acum, inelul meu contine si ceva briliante, 6 la numar, dar are o piatra mare rosie. E clar ca Dan nu a respectat traditia decat partial.
Acum, prima rochie alba de mireasa a purtat-o, in 1499, Anne of Brittany, pentru casatoria cu Ludovic al XII lea al Frantei. Pana la aceasta data, femeile purtau cele mai frumoase rochii pe care le aveau, de regula de culoare galbena sau rosie. Primele traditii amintesc de rochii albastre care simbolizau puritatea. Cu toate acestea, in China si Japonia, miresele erau mereu imbracate in alb. Era culoarea durerii, oarecum legata de supararea parintilor ca isi pierd fata. Hmm, rochia mea nu e alba. Desi ai mei plang dupa mine, nu sunt chiar atat de suparati. Si cum nu sunt vreo printesa, am ales sa-mi fac rochia alta culoare. Ca europencele normale de acum 600 de ani.

Niciun comentariu: