Emotii de primavara

Cand ma gandesc la 28 iulie ma furnica in tot corpul. In plus, deja imi miroase a Paris. Ma cunoasteti bine si v-ati dat seama deja ca programul pentru 27 si 28 iulie este deja stabilit, dactilografia, batut in cuie si pus deasupra patului. Ana l-a invatat si ea. Sambata ne intalnim cu o alta Ana (de la un timp, au intrat in viata mea o sumedenie de Ane) care ne va ajuta sa ne organizam la restaurant. Casa Heimerl (al carui nume nu il pot pronunta fara sa mi se incurce limba) mi-a intrat in suflet datorita Denisei. O femeie care mi-a schimbat perceptia asupra oamenilor care se ocupa de acest domeni vast al lumii culinare si de organizare de evenimente. Ii spuneam lui Dan, ca nu am mai intalnit un astfel de om. Este un om dedicat, care face o pasiune din meseria ei, are idei care ating sofisticatul fara a fi kith. O persoana delicata careia nu ii dai varsta pe care o are. M-a impresiont pentru ca a facut gesturi la care nu ma asteptam. Nu de la ea, ci de la oameni in general. Am cautat restaurante multe, pana sa ajungem la ea. Si mi s-a intamplat exact ca si cu rochia de mireasa. In momentul in care am vazut restaurantul nu mi-a mai trebuit altceva. Vom merge sambata, dupa cum spuneam, sa vedem cum putem aranja sala pentru nunta. Imi doresc flori multe, lumina, romantism, un strop de extravaganta. In final, imi doresc ca lumea sa spuna sincer "wow, nu am mai vazut asa o nunta, in viata mea!". As vrea sa ramana cu o amintire vie si cu ideea ca intr-adevar a fost ceva deosebit.